Situl ales pentru studiu a reprezentat, până în anul 1965, o zonă verde adiacentă Dunării, care era destinată activităţilor de agrement şi recreere specific portuare.

Anul 1965 a reprezentat începutul sistematizării oraşului, care pe lângă intervenţiile din centru, a însemnat construirea combinatului chimic şi amplasarea unei mari zone industriale pe insula Ramadan. Poluarea accentuată a dus la distrugerea cadrului natural de pe insulă şi la pierderea potenţialului recreativ pe care aceasta îl deţinea.

După o intensă perioadă de industrializare, combinatul și celelalte construcții industriale s-au închis, rămânând în zonă ample terenuri fără utilizare și clădiri derelicte.

Unul dintre motivele pentru care a fost aleasă tema “Centru cultural și de recreere”, este acela că această tendință de a folosi activitățile culturale ca motor de dezvoltare este folosită în toată lumea (mai ales după apariția fenomenului de globalizare) pentru restructurarea și dezvoltarea zonelor defavorizate sau abandonate situate în proximitatea centrelor orașelor.  În plus, proiectele care au ca scop restructurarea și dezvoltarea fostelor zone industriale de tip “brownfield” situate în apropierea centrelor de orașe sau pe malurile unor fluvii/mări se realizează sla nivel mondial.

De asemenea, dat fiind contextul în care este situat Giurgiu (are Dunărea ca axă majoră, proximitate față de București, zonă de graniță între Rmânia și Bulgaria, vaste zone industriale abandonate pe malul Dunării), un astfel de proiect de restructurare urbană ar fi cea mai bună metodă de a relansa orașul din punct de vedere economic, cultural și de a atrage activități turistice, astfel conectînd orașul cu cel mai important element din zonă, și anume Dunărea).

Prin modul în care a fost structurat proiectul în relaţie cu situl ales, se încearcă identificarea unei metode reale şi conturarea unei viziuni îndrăzneţe pentru restructurarea urbană a zonei.

Prin aplicarea principiilor enumerate mai sus dar şi prin inovaţie, s-a urmărit restructurarea completă a fostei zone industriale, prin înlocuirea ei cu un pol de atracţie culturală şi turistică, acesta fiind înglobat intr-un ţesut nou urban cu caracteristicile unui nou centru de oraş.

Noua dezvoltare doreşte să ofere oraşului o tipologie de ţesut urban pe care acesta nu o deţine încă, şi anume o zonă de tip central care gravitează în jurul Dunării şi apei şi deci, se combină cu tipul de ţesut specific unui front la apă, rezultând într-un pol de interes puternic la nivel regional.

Dar un alt element cheie care a influențat major procesul de design urban a fost elementul apei. Dunărea și canalul nou propus au jucat un rol esențial în conturarea noii structuri urbane. Canalul Veriga și golful extins sunt, pentru întreaga insulă Ramadan, coloana vertebrală ce poate susține o dezvoltare urbană puternică în relație cu apa.

În conturarea imaginii urbane dorite pentru ansamblu s-a ţinut cont de o multitudine de elemente care participă în mod direct la impactul vizual al mediului urban asupra utilizatorilor. Pentru că imaginea urbană nu este un element care se proiectează separat, ci ea trebuie avută în vizor încă de la primele schiţe conceptuale ale proiectului. Astfel, la definirea imaginii urbane participă toate elementele care se regăsesc în poiect, de la traseul străzilor, forma, orientarea şi gabaritul clădirilor, cadrul natural, geografia terenului, până la diferitele talii de vegetaţie utilizată, materialele folosite pentru clădiri dar şi pentru spaţiile publice, mobilierul urban.

Masterplanul propune o zonă cu funcțiuni de tip mixt, avânt frontul la apă ca element principal de structurare. Pe lângă funcțiunile mixte, conține zone rezidențiale, zone de birouri, de recreere și comerț.

Însă funcțiunile esențiale care au ca scop reactivarea frontului la apă sunt cele culturale și de recreere (Muzeul de Istorice și Științe ale Naturii, Acvariumul și Arena Dunării).

Proiectul a urmărit formarea unui ţesut urban cu funcţiuni mixte. Acestă mixitate va întări rolul pe care îl au funcţiunile de tip rezidenţial într-o zonă de tip central şi va genera o mare varietate de noi locuri de muncă şi oportunităţi în domenii precum comerţul, cultura, loisirul şi turismul.

Numai un astfel de model funcţional va putea să atragă atât activităţi din domeniile mai sus menţionate(şi odată cu apariţia acestora, şi turişti) cât şi noi locuitori care să participe la evoluţia economică dar şi ambientală a ansamblului.

În plus, mixarea acestor activităţi cu locuirea va rezulta într-o zonă urbană funcţională atât pe timpul zilei, cât şi pe timpul nopţii. Acest aspect este foarte important pentru definirea unei noi zone urbane, pentru că sporeşte siguranţa populaţiei, scade rata criminalităţii, şi nu în ultimul rând oferă viaţă şi animă oraşul pe o durată mult mai lungă decât o zonă monofuncţională.